OK
X
formalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. formalité)
1.
formă,
regulă
care
trebuie
respectată
la
îndeplinirea
unui
act
pentru
a-i
da
valabilitate.
2.
ceremonie,
etichetă
impusă
de
uzanțe,
de
politețe.
ceremonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cérémonie, lat. caeremonia)
1.
formalitate
(de
protocol)
la
oficierea
unui
act
solemn;
solemnitate.
2.
formă
exterioară
a
unui
cult
(religios).
3.
ansamblul
regulilor
de
politețe,
prescrise
în
raporturile
dintre
membrii
unei
societăți,
sau
grupări
sociale.
executoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. exécutoire, lat. exsecutorius)
1.
(jur.)
care
trebuie
executat.
2.
formulă
~ie
=
formalitate
necesară
pentru
executarea
unei
hotărâri
judecătorești;
titlu
~
=
act
investit
cu
formulă
executorie.
notificație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. notification)
1.
acțiunea,
faptul
de
a
notifica
pe
cineva
despre
ceva;
document
care
conține
acest
act;
notificare.
2.
formalitate
prin
care
o
persoană
este
informată
în
mod
oficial.
3.
(var.)
notificațiune.
transcriere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (transcrie)
1.
acțiunea
de
a
transcrie
și
rezultatul
ei.
2.
~
fonetică
=
notare
a
pronunțării
unei
limbi,
a
unui
dialect
sau
grai
cu
ajutorul
unui
alfabet
fonetic.
3.
(jur.)
formalitate
prescrisă
de
lege
prin
copierea
unui
act
juridic
într-un
registru
public
special;
transcripție.
transcripție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. transcription)
1.
acțiunea
de
a
transcrie;
rezultatul
acestei
acțiuni.
2.
transcriere,
copie.
3.
reproducere
exactă,
prin
scriere,
a
ceea
ce
a
fost
deja
scris;
rezultatul
acestei
acțiuni.
4.
reproducere
exactă,
în
scris,
folosind
alte
semne,
un
alt
sistem
de
notare,
un
alt
cod.
5.
(jur.)
formalitate
prescrisă
de
lege
prin
copierea
unui
act
juridic
într-un
registru
public
special.
6.
(muz.)
prelucrare
a
unei
bucăți
muzicale
scrise
pentru
un
anumit
instrument
sau
pentru
o
anumită
voce,
în
scopul
de
a
fi
cântată
la
alt
instrument
sau
de
altă
voce.
7.
(muz.)
aranjament.
8.
(înv.)
transcripțiune.