Dictionar

valabilitate

Parte de vorbire:  s.f  
Etimologie: (fr. valabilité)

1. calitatea, starea a ceea ce este valabil; validitate.
2. (anton.) nevalabilitate.
 

abroga

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abrogare, fr. abroger)

1. a scoate din vigoare un act normativ.
2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.
3. a declara lipsit de valabilitate.
 

condiționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. conditionner)

1. a constitui condiția de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru.
2. a supune valabilitatea unui act unor condiții.
3. a adminte (ceva) sub rezerva anumitor condiții.
 

crioconservare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (crio- + conservare)

1. tehnică de conservare prin scăderea temperaturii produselor și alimentelor, care prelungește durata lor de valabilitate, iar în funcție de temperaturi, proliferarea microorganismelor și activitățile celulare sunt fie încetinite, fie oprite; conservare prin frig.
 

echivala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. équivaloir, lat. aequivalere)

1. intr. a fi egal, a avea o valoare egală cu ceva.
2. tr. a traduce.
3. a recunoaște valabilitatea unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip ori în străinătate.
 

formalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formalité)

1. formă, regulă care trebuie respectată la îndeplinirea unui act pentru a-i da valabilitate.
2. ceremonie, etichetă impusă de uzanțe, de politețe.
 

legaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. légaliser)

1. a da valabilitate, formă legală (unui act).