OK
X
abioză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abiose)
1.
stare
a
unui
corp
abiotic;
stare
lipsită
de
viață.
2.
conservare
a
produselor
alimentare
prin
distrugerea
microorganismelor.
aerobioză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aérobiose)
1.
mod
de
viață
al
microorganismelor
aerobe;
oxibioză.
2.
viață
condiționată
de
prezența
oxigenului
liber
din
atmosferă.
3.
(anton.)
anaerobioză.
aerotaxie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérotaxie)
1.
mișcare
de
orientare
a
microorganismelor
din
apă
în
funcție
de
repartizarea
oxigenului.
amonificare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. ammonisation)
1.
proces
de
formare
a
amoniacului
prin
descompunerea
proteinelor
și
a
altor
compuși
organici
din
sol
sub
acțiunea
microorganismelor.
ansă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anse, lat. ansa)
1.
toartă
de
care
se
prinde
un
vas,
un
coș
etc.
2.
fir
de
platină
sau
de
nichelină
în
formă
de
laț,
care
servește
la
recoltarea
sau
la
însămânțarea
microorganismelor.
3.
formație
anatomică
în
formă
de
toartă.
4.
depresiune
profundă
a
liniei
malurilor
mării,
formând
un
golf
larg.
5.
retragere
a
malului
unui
râu
datorită
eroziunii.
antibiotic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. antibiotique)
1.
I.
care
împiedică
dezvoltarea
diverșilor
microbi
sau
îi
distruge;
(biol.)
care
inhibă
activitatea
unor
specii.
2.
II.
substanță
organică
produsă
de
unele
microorganisme,
care
împiedică
dezvoltarea
anumitor
microbi.
3.
substanță
produsă
de
organisme
vegetale
sau
animale,
sau
reprodusă
prin
sinteză,
și
care,
la
doze
foarte
mici,
are
proprietatea
de
a
inhiba
creșterea
sau
chiar
distrugerea
bacteriilor
și
microorganismelor.
4.
~e
beta-lactamice
(sau
beta-lactamine)
=
clasă
de
antibiotice
care
conțin
un
nucleu
de
beta-lactamă
în
molecula
lor;
în
această
categorie
sunt
incluse
penicilinele,
cefalosporinele,
monobactamele
și
carbapenemele.