OK
X
concrescut
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (vb. concrește)
1.
unit,
sudat.
2.
(d.
plante,
fructe,
semințe
etc.)
care
au
crescut
împreună;
concrescent.
congenital, înnăscut
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
congenitalis
2.
FR
congénital;
inné
3.
EN
congenital
4.
DE
kongenital;
angeboren
5.
RU
врождённый
6.
HU
veleszületett
crescut
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. accretus)
1.
(despre
aluat)
care
și-a
mărit
volumul
prin
dospire.
2.
(despre
ființe)
ajuns
la
un
oarecare
stadiu
de
maturizare.
3.
(despre
unele
legume)
care
a
dat,
în
timpul
conservării,
lujeri,
muguri.
4.
(bot.)
complet
dezvoltat.
5.
(bot.)
concrescut.
necunoscut
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
ignoratus;
ignotus;
incognitus
2.
FR
inconnu
3.
EN
unknown
4.
DE
unbekannt
5.
RU
неизвестный
6.
HU
ismeretlen
recunoscut
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
recognitus
2.
FR
reconnu
3.
EN
recognized
4.
DE
anerkannt;
wiedererkannt;
geprüft
5.
RU
признaнный
6.
HU
felismert
scutat; scutiform
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
scutatus;
scutiformis;
clypeatus;
peltatus
2.
FR
écussonné;
peltiforme
3.
EN
scutate;
shield-shaped;
scutiform;
buckler-shaped
4.
DE
schildförmig;
schildartig
5.
RU
щитовидный;
щитообрaзный
6.
HU
pajzsos,
pajzsszerű
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
aborda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. aborder)
1.
intr.
(despre
nave)
a
se
ciocni.
2.
a
se
opri
lângă
o
navă
bord
la
bord.
3.
a
acosta.
4.
tr.
(fig.)
a
se
apropia
de
cineva
spre
a-i
vorbi.
5.
a
începe
studiul
unei
probleme;
a
deschide
o
discuție.
absolvi
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1.
a
termina
un
ciclu,
o
formă
de
învățământ.
2.
(jur.)
a
elibera
nepedepsit
un
acuzat
când
faptul
imputabil
nu
este
prevăzut
de
lege;
a
scuti
de
pedeapsă.
acicular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aciculaire)
1.
în
formă
de
ac;
aciculiform.
2.
cu
vârful
rigid
și
ascuțit.
3.
prevăzut
cu
prelungiri
spiniforme
sau
cu
aсе.
acolat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. accolé)
1.
(herald.;
despre
două
scuturi)
înclinate
unul
spre
celălalt.
2.
(despre
plante,
ramuri)
încolăcit.
acropetal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. akropetal, lat. acropetalis)
1.
(bot.)
care
se
îndreaptă
spre
vârf
(nervație).
2.
cu
dezvoltarea
progresivă
a
primelor
frunze
sau
flori
de
la
bază
spre
vârf.
3.
cu
petala
ascuțită.