OK
X
afect
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Affekt, lat. affectus)
1.
reacție
emoțională
intensă
și
de
scurtă
durată.
2.
denumire
generică
pentru
stările
sau
reacțiile
afective.
3.
(med.)
leziune.
afectivitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affectivité)
1.
ansamblu
al
proceselor
afective.
2.
comportare
emotivă;
sensibilitate
sufletească.
amimie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amimie)
1.
pierdere
patologică
a
capacității
de
exprimare
prin
mimică
a
unor
stări
afective,
idei
etc.
anoetic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. gr. noetikos, gânditor)
1.
(fil.)
referitor
la
senzații
și
percepții,
la
trăiri
subiective,
individuale,
la
stări
afective.
antropopatie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anthropopathie)
1.
(med.)
formă
de
delir
caracterizată
prin
convingerea
bolnavului
că
în
propriu-i
corp
coexistă
ființe
umane,
pe
care
le
simte
și
cărora
le
percepe
vocea.
2.
atribuirea
de
însușiri
și
stări
afective
specific
umane
unor
obiecte,
mediului
înconjurător,
naturii.
3.
reprezentare
a
divinității,
în
sistemele
religioase
primitive,
ca
o
ființă
cu
sentimente
și
pasiuni
omenești;
antropopatism.
atimie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. athymie)
1.
absență
a
manifestărilor
afective,
în
schizofrenie.
2.
(med.)
absența
emoției;
impasibilitate
morbidă.