Dictionar

amibocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. amibocyte)

1. (biol.) orice celulă care are forma sau mișcarea unei amibe; celulă animală sau vegetală cu caracterele amibelor.
 

animalier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. animalier)

1. adj. referitor la animale, la produse de origine animală.
2. (despre opere de artă) care reprezintă animale.
3. adj., s. m. (pictor, sculptor) care înfățișează animale.
 

animalizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (animaliza)

1. acțiunea de a (se) animaliza; dezumanizare.
2. tratament chimic al fibrelor textile vegetale pentru a le da proprietăți specifice fibrelor de natură animală.
 

arcă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it., lat. arca)

1. (biblie) corabie din trestie împletită, pe care Noe ar fi construit-o din porunca lui Dumnezeu, pentru a se salva de potop împreună cu familia sa și cu exemplare din specia animală.
2. (prin ext.) corabie.
 

azoic 1, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. azoïque)

1. adj. lipsit de viață animală; (despre terenuri) lipsit de fosile.
2. adj., s. n. (geol.) arhaic.
 

brută

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. brute)

1. animal lipsit de rațiune.
2. (prin analogie) om cu manifestări de animal; persoană care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență, sensibilitate și morală; bestie.
3. (prin metaf.) partea animală care subzistă în om.
4. (neologism) (fig.) persoană care stăpânește incontestabil un domeniu.