OK
X
atesta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. attester, lat. attestari)
1.
a
dovedi,
a
confirma.
2.
a
exista,
a
figura
într-un
text.
3.
a
confirma
pe
cineva
într-o
anumită
funcție
sau
calitate.
atestat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Attestat)
1.
document
oficial
care
atestă
ceva;
diplomă,
certificat
de
studii.
atestație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. attestation, it. attestazione)
1.
acțiunea
de
a
atesta
ceva
verbal
sau
în
scris;
atestare.
2.
documentul
în
sine
care
atestă
ceva;
certificat,
adeverință.
3.
(var.)
(înv.)
atestațiune.
4.
(antonime)
contestație,
contestare.
asterisc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. astérisque, gr. asteriskos)
1.
semn
tipografic
(*),
care,
pus
într-un
text,
indică
prezența
unei
note
la
subsol
sau,
înaintea
unor
elemente
lexicale,
faptul
că
sunt
neatestate.
atestat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Attestat)
1.
document
oficial
care
atestă
ceva;
diplomă,
certificat
de
studii.
atestație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. attestation, it. attestazione)
1.
acțiunea
de
a
atesta
ceva
verbal
sau
în
scris;
atestare.
2.
documentul
în
sine
care
atestă
ceva;
certificat,
adeverință.
3.
(var.)
(înv.)
atestațiune.
4.
(antonime)
contestație,
contestare.
buletin
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bulletin)
1.
act,
livret
oficial
care
atestă
identitatea
unei
persoane.
2.
adeverință
prin
care
se
consemnează
ceva.
3.
scurtă
comunicare
oficială
cuprinzând
informații
de
actualitate.
4.
periodic
editat
de
o
instituție
specializată:
referate,
studii
și
informații
dintr-un
anumit
domeniu;
publicație
periodică
oficială
care
cuprinde
legi,
decrete,
decizii
etc.
5.
~
de
vot
=
imprimat
cu
numele
candidaților
la
o
alegere.
certificat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. certificat, lat. certificatum)
1.
act
oficial
prin
care
se
certifică,
se
atestă
ceva.
chitanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. quittance)
1.
înscris
prin
care
se
atestă
primirea
unor
sume
de
bani.