casetofon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (casetă + /magneto/fon)

1. aparat pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu ajutorul benzilor magnetice introduse în casete; magnetofon cu casete.

autocasetofon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + casetofon)

1. casetofon adaptat la bordul unui autovehicul.

autoradiocasetofon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + radiocasetofon)

1. radiocasetofon fixat pe bordul unui automobil.

digicasetofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. digicassetophone)

1. casetofon care poate fi utilizat de nevăzători.

dublucasetofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. double cassete /recorder/)

1. casetofon cu două casete, permițând copierea unei casete pe alta, fără a mai fi nevoie de un alt aparat.

minicasetofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + casetofon)

1. casetofon portabil de mici dimensiuni, la care se folosesc numai casete preînregistrate, ascultate în căști; walkman.

radiocasetofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (radio2 + casetofon)

1. aparat muzical compus dintr-un radioreceptor și un casetofon.

autocasetofon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + casetofon)

1. casetofon adaptat la bordul unui autovehicul.

autoradiocasetofon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + radiocasetofon)

1. radiocasetofon fixat pe bordul unui automobil.

cap 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. head)

1. parte a unui magnetofon sau casetofon în contact direct cu banda, servind la înregistrarea, redarea sau ștergerea impulsurilor electromagnetice.

casetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. cassette, it. cassetta)

1. cutie (mică) în care se păstrează bani, obiecte prețioase etc.
2. cutie pentru închiderea și protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru păstrarea unor piese etc.
3. cutie etanșă de diferite forme în care se țin clișee, pelicule fotosensibile etc.
4. cutie de material plastic conținând o bandă magnetică, într-un casetofon.
5. fiecare dintre compartimentele adâncite, de formă regulată, care decorează un plafon sau intradosul unei bolți; caseton; cheson (5).
6. text tipărit încadrat într-un chenar.
7. ~ tehnică = notă a editurii sau a tipografiei asupra apariției unei publicații.
8. partea metalică a unei proteze dentare.

cassedeck

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cassedeck)

1. casetofon fără amplificator de putere.

combină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. combine, rus. kombain)

1. mașină de lucru complexă care efectuează simultan mai multe operații.
2. ~ muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun.