articulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. articulé/s/)

1. adj. (despre organisme, organe) format din articole (5).
2. (despre tulpini) formată din (inter)noduri.
3. s. f. pl. plante cu tulpina articulată.

aură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. aura)

1. aureolă (5).
2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie.
3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiații ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică.

casetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. cassette, it. cassetta)

1. cutie (mică) în care se păstrează bani, obiecte prețioase etc.
2. cutie pentru închiderea și protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru păstrarea unor piese etc.
3. cutie etanșă de diferite forme în care se țin clișee, pelicule fotosensibile etc.
4. cutie de material plastic conținând o bandă magnetică, într-un casetofon.
5. fiecare dintre compartimentele adâncite, de formă regulată, care decorează un plafon sau intradosul unei bolți; caseton; cheson (5).
6. text tipărit încadrat într-un chenar.
7. ~ tehnică = notă a editurii sau a tipografiei asupra apariției unei publicații.
8. partea metalică a unei proteze dentare.

catafront

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. katafront)

1. front1 (5) deasupra căruia aerul se deplasează descendent, ce antrenează ascensiunea aerului rece.

celular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cellulaire)

1. adj. de natura celulei (1); format din celule.
2. teoria ~ă = teorie potrivit căreia celula (1) constituie elementul fundamental în organizarea internă a plantelor și animalelor.
3. regim ~ = regim special în închisori.
4. telefonie (mobilă) ~ă = legături telefonice între doi abonați aflați în interiorul zonei de acoperire sau între un abonat din acest teritoriu și altul din țară sau străinătate.
5. s. n. parte a unei închisori unde se află celulele (5).

conectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. connectivus)

1. adj. care poate fi conectat, unit.
2. s. m. (log.) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; conector.
3. s. n. cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei.
4. nerv care reunește mai mulți ganglioni.
5. parte terminală a filamentului staminal care unește cele două teci ale anterelor.
6. (mat.) operator (5).
7. s. f. (inform.) operator în calculul propozițional.