absolutism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absolutisme)

1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.

autocentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (auto1- + centric)

1. (despre bolnavi) care își concentrează gândurile, sentimentele, acțiunile asupra propriei persoane.

bicentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bicentrique)

1. care are două centre.

biofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biophile)

1. care se dezvoltă pe organisme vii.
2. (despre elemente chimice) care se concentrează în corpul viețuitoarelor.

centru 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centre, lat. centrum)

1. s. n. (mat.) punct față de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare.
2. punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului.
3. punct central al unui spațiu, al unei suprafețe.
4. punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc.
5. loc(alitate) în care sunt concentrate anumite activități (politico-administrative, economice, culturale etc.)
6. instituție superioară conducătoare; putere administrativă centrală.
7. instituție care concentrează o activitate științifică.
8. (fiz.) punct de aplicație al rezultantei unui sistem de forțe.
9. poziție politică de mijloc, între concepțiile de dreapta și de stânga.
10. s. m. (anat.) punct în care sunt localizate anumite funcții.
11. ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc excitațiile periferice și de unde pornesc excitațiile centrale.
12. jucător aflat în mijlocul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.

contemplator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. contemplateur, lat. contemplator)

1. (persoană) care contemplă.
2. (cel) care contemplă o ființă, un obiect material, o realitate fizică.
3. (cel) care își concentrează voluntar mintea asupra unui subiect intelectual sau religios.