OK
X
intransigent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. intransigeant, it. intransigente)
1.
care
nu
admite
să
facă
concesii,
compromisuri;
neînduplecat;
incoruptibil.
intransigență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. intransigeance, it. intransigenza)
1.
atitudine
necruțătoare,
refuz
al
compromisurilor.
transigent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. transigens, după fr. transigeant)
1.
care
cedează
ușor,
face
concesii,
compromisuri;
conciliant.
închide
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. includere)
1.
tr.
a
mișca
(din
balamale)
o
ușă,
o
fereastră,
un
capac
etc.,
astfel
încât
să
acopere
o
deschizătură
corespunzătoare.
2.
a
încuia
(cu
cheia,
cu
zăvorul);
a
zăvorî.
3.
(cu
privire
la
spații
sau
încăperi)
a
acoperi,
a
astupa
deschizătura.
4.
(cu
privire
la
instituții,
întreprinderi,
localuri)
a
întrerupe
activitatea
(periodic,
potrivit
orariului
stabilit);
p.
ext.
a
înceta
activitatea,
a
desființa.
5.
a
încheia
o
activitate,
a-i
pune
capăt.
6.
(cu
privire
la
ființe)
a
așeza
într-un
spațiu
închis,
a
izola
de
lume,
a
răpi
(cuiva)
libertatea.
7.
(cu
privire
la
locuri,
terenuri,
curți)
a
îngrădi,
a
împrejmui
(spre
a
delimita
sau
spre
a
opri
accesul).
8.
(cu
privire
la
căi
de
comunicație)
a
pune
un
obstacol
(care
oprește
trecerea);
a
bara.
9.
fig.
a
cuprinde,
a
conține.
10.
refl.
(despre
răni)
a
se
cicatriza.
11.
a
se
retrage,
a
se
izola.
12.
a
se
înfunda.
13.
(despre
cer,
p.
ext.
despre
vreme)
a
se
întuneca,
a
se
înnora.
14.
(despre
obiecte
colorate)
a
căpăta
o
nuanță
mai
întunecată.
15.
a
~
cu
cheia
(sau
cu
lacătul)
=
a
încuia.
16.
a
~
cartea
(sau
caietul)
=
a
împreuna
toate
foile
unei
cărți
(sau
ale
unui
caiet)
într-un
singur
tot.
17.
a
~
paranteza
=
a
pune,
în
scris,
partea
a
doua
a
semnului
parantezei,
la
locul
cuvenit;
fig.
a
termina
o
digresiune
introdusă
în
cursul
unei
vorbiri
sau
al
unei
scrieri.
18.
a
~
gura
=
a
apropia
buzele
și
fălcile
una
de
alta.
19.
a
~
cuiva
gura
=
a
face
pe
cineva
să
tacă,
a
pune
capăt
obiecțiilor
sau
protestelor
cuiva.
20.
a
~
ochii
=
a)
a
coborî
pleoapele
acoperind
globii
ochilor;
b)
a
se
preface
că
nu
observă,
a
trece
cu
vederea,
a
admite
compromisuri;
c)
(mai
ales
în
construcții
negative)
a
dormi;
d)
a
muri.
21.
a
~
(cuiva)
ochii
=
a
fi
lângă
cineva
în
ceasul
morții,
a-i
da
(cuiva)
ultimele
îngrijiri.
22.
(refl.)
a
i
se
~
(cuiva)
ochii
=
a-i
fi
(cuiva)
tare
somn,
a
cădea
de
somn.