Dictionar

consuma 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. consommer)

1. a întrebuința, a folosi (bunuri, mărfuri).
2. a întrebuința ca hrană; a mânca, a bea.
3. a termina.
 

consuma 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. consumer, lat. consumere)

1. tr. a nimici, a distruge.
2. tr., refl. (fig.) a (se) epuiza.
3. a (se) chinui, a (se) frământa.
 

consumabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consommable)

1. care poate fi consumat; în stare să fie consumat.
2. (antonim) inconsumabil.
 

consumabile

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (cf. fr. consommables)

1. produse care sunt distruse sau alterate prin utilizare și care trebuie înlocuite frecvent.
2. produse care trebuie reînnoite frecvent pentru a facilita utilizarea unui dispozitiv sau funcționarea unui laborator.
 

consumare de ciuperci; mâncare de ciuperci

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT consumtio
2. FR ingestion; consommation
3. EN eating; taking (of a dish); ingestion
4. DE Pilzverzehr; Pilzgericht
5. RU есть rрибы
6. HU gombafogyasztás; gombaétel
 

consumație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. consommation, lat. consumatio)

1. faptul de a consuma.
2. ceea ce consumă cineva într-un local public.
 

acidotrof, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (acido- + -trof)

1. (despre animale) care consumă hrană acidă.
 

alcoolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alcoolique)

1. adj. care conține alcool.
2. referitor la alcool(ism).
3. s. m. f. cel care consumă abuziv alcool; bețiv.
 

anșoa

Parte de vorbire:  I. s.m. invar, II. s.n. (pl. -uri)  
Etimologie: (fr. anchois)

1. I. pește mic comestibil din familia clupeidelor, de formă alungită, care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic; se conservă în ulei sau în saramură și se consumă în general ca aperitiv.
2. II. pastă preparată din carnea acestui pește, care se servește ca aperitiv.
 

autofagie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autophagie)

1. consumare a propriilor țesuturi de către un organism supus inaniției.
 

avicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aviculaire)

1. care se hrănește cu păsări; care devorează păsările.
2. consumat de păsări; care servește drept hrană păsărilor.
 

bar 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. bar)

1. local public în care consumatorii sunt serviți stând în picioare sau pe scaune înalte, în fața unei tejghele.
2. tejghea (specială) într-un restaurant etc., la care se servesc și se prepară băuturile.
3. mobilă, separată sau montată într-un interior, într-o casă, în care se așază băuturi, pahare, tutun și prăjituri.
4. cabaret.