contestație
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. contestation, lat. contestatio)
Etimologie: (fr. contestation, lat. contestatio)
1. plnâgere, obiecție scrisă împotriva unei măsuri, a unei hotărâri judecătorești.
2. memoriu adresat unui organ ierarhic superior prin care se cere revizuirea sau anularea unui act ilegal comis de organul ierarhic inferior.