Dictionar

aclinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aclinique)

1. în care înclinația câmpului magnetic este nulă.
2. (despre boli) fără manifestări clinice.
 

ambulanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambulance)

1. formație sanitară care dă răniților primele ajutoare pe câmpul de luptă.
2. vehicul destinat transportului accidentaților și al bolnavilor în stare gravă.
 

asincron, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asynchrone)

1. care nu este sincron; asincronic.
2. mașină ~ă = mașină cu curenți alternativi a cărei frecvență a forțelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turație a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.
3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operație este declanșată printr-un semnal provocat de terminarea operației precedente.
 

autoinducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auto-induction)

1. producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin însuși circuitul indus; selfinducție.
 

campestru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. campestre, lat. campester)

1. specific câmpului, vieții de la țară.
 

chetă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quête)

1. acțiune prin care un gonaci abate vânatul pentru a fi hăituit.
2. acțiune a unui câine de vânătoare care bate câmpul pentru a descoperi dâra vânatului.