Dictionar

deformabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déformable)

1. care se poate deforma.
2. (antonime) indeformabil, nedeformabil.
 

deformabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. déformabilité)

1. caracter a ceea ce este deformabil, a ceea ce poate fi deformat.
2. capacitate de deformare.
3. (antonim) indeformabilitate.
 

astatizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. astatisation)

1. mărire a sensibilității unor sisteme deformabile față de acțiunile deformante, micșorându-le stabilitatea.
 

deformabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déformable)

1. care se poate deforma.
2. (antonime) indeformabil, nedeformabil.
 

duroplast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Duroplast)

1. material plastic macromolecular care, sub influența căldurii sau a unor catalizatori, se transformă dintr-o stare plastică deformabilă într-o stare insolubilă ce nu se topește.
 

efort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effort)

1. încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; sforțare, străduință.
2. (fiz.) rezultantă a forțelor inferioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de efecte termice etc.
 

elastocinetică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élastocinétique)

1. parte a elastomecanicii care studiază vibrațiile elastice ale corpurilor solide deformabile, fără a ține seama de cauzele care le produc.
 

elastodinamică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élastodynamique)

1. parte a elastomecanicii care studiază vibrațiile elastice ale corpurilor solide deformabile, ținând seama de cauzele care le produc.