rezultantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. résultante, germ. Resultante)

1. forță care, aplicată unui sistem, produce același efect ca acela produs de mai multe forțe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material.
2. (mat., mec.) suma vectorială a tuturor forțelor unui sistem.
3. (fig.) efect combinat al mai multor cauze.

curent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. courant)

1. adj. (despre vorbire) curgător, fluent.
2. (despre an, lună) în curs; prezent.
3. (fig.) care circulă; obișnuit, uzual.
4. apă ~ă = apă care curge de la robinet.
5. (mat.) punct ~ = punct mobil care parcurge o curbă.
6. s. m. deplasare a unei mase de apă sau de aer într-o anumită direcție.
7. mișcare orientată a particulelor încărcate cu sarcini electrice.
8. parâmă ce trece printr-un sistem de scripeți cu care se ridică bărcile.
9. s. n. ansamblu de idei, de teorii politice, științifice, artistice etc., rezultantă generală a tendințelor unei anumite epoci.
10. a se pune (sau a se ține) la ~ = a se informa.

efort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effort)

1. încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; sforțare, străduință.
2. (fiz.) rezultantă a forțelor inferioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de efecte termice etc.

mimesis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (gr. μίμησις „imitație”)

1. principiu estetic, introdus de Platon în lucrarea „Republica”, apoi preluat și dezvoltat de Aristotel, potrivit căruia arta este o rezultantă a imitării realității.

paralelogram

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parallélogramme, germ. Parallelogramm)

1. patrulater cu laturile opuse egale și paralele.
2. ~ul forțelor = construcție grafică cu care se determină rezultanta a două forțe concurente.

rezultant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. résultant)

1. care rezultă.
2. referitor la o rezultantă (II, 2).