Dictionar

extenuare; epuizare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT exhaustatio
2. FR épuisement; exténuation
3. EN prostration; exhaustio; loss of strength; deterioration
4. DE Kräfteverfall; Eschöpfung; Entkräftung
5. RU обезсиление; истощение; рaспaд сил
6. HU kimerülés, kimerültség; elfogyás, kifogyás
 

consumpție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. consomption, lat. consumptio)

1. epuizare, pierdere treptată în greutate, în general din cauza bolii sau a bătrâneții.
2. (var.) (înv.) consumpțiune.
 

deplețiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. déplétion, lat. depletio)

1. suprimare sau micșorare a unei obstrucții, a unei piedici, a circulației fluidelor.
2. (med.) scăderea volumului de lichide, în special de sânge, conținute în întregul corp sau acumulate într-un organ sau o cavitate.
3. (med.) epuizare cauzată de pierderea unui lichid organic, în special a sângelui.
4. scăderea producției care urmează unui vârf petrolier.
 

epuizment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épuisement)

1. epuizare.
2. evacuare cu pompele a apei dintr-o săpătură, dintr-un batardou.
 

exhaustiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exhaustion, lat. exhaustio)

1. epuizare (completă) de energie, sleire.
2. acțiunea de a epuiza un lichid sau fluid.
3. (matematică) descrie o metodă de calcul care face posibilă obținerea unor rezultate din ce în ce mai precise.
4. (logică) metodă de analiză constând în enumerarea tuturor cazurilor posibile, a tuturor ipotezelor cuprinse într-o întrebare.
5. (var.) (înv.) esaustiune.
 

inaniție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. inanition, lat. inanitio)

1. stare de epuizare a organismului cauzată de lipsa hranei.
2. (var.) (înv.) inanițiune.
 

marasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. marasme, gr. marasmos)

1. demoralizare, decădere morală, descurajare.
2. stare de stagnare, de criză (economică, politică, socială etc.).
3. epuizare fizică, stare generală proastă a organismului.