OK
X
eroticește
Parte de vorbire:
adv. (înv.)
Etimologie: (erotic + -icește)
1.
într-un
mod
erotic,
senzual.
deviație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déviation, lat. deviatio)
1.
abatere
față
de
o
direcție
normală
dată.
2.
~
de
sept
=
deformare
a
septului
nazal.
3.
(biol.)
transformare
a
unui
organ
într-altul,
cu
altă
structură
și
altă
funcție.
4.
~
sexuală
=
practicarea
relațiilor
erotice
între
parteneri
aparținând
aceluiași
sex;
homosexualitate.
5.
(fiz.)
unghi
format
de
raza
emergentă
dintr-un
sistem
cu
cea
incidentă;
deflexiune.
(2).
6.
unghi
format
de
acul
busolei
cu
meridianul
magnetic
sub
influența
maselor
de
metal
situate
la
bord.
erotolog, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. érotoloque)
1.
specialist
în
erotologie,
studiul
științific
al
sexualității
și
operelor
erotice.
erotologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. érotologie)
1.
studiul
științific
al
erosului
și
al
operelor
erotice
(ex.
manual
de
~).
erotoman, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. érotomane)
1.
(persoană)
care
suferă
de
erotomanie,
care
are
obsesii
erotice;
obsedat
sexual;
(înv.)
erotomaniac.
2.
(persoană)
care
are
o
nevoie
excesivă
de
raporturi
sexuale;
(înv.)
erotomaniac.
idilă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. idylle, lat. idyllium, gr. eidyllion, mic tablou)
1.
specie
a
liricii
peisagiste
și
erotice
care
prezintă
în
chip
idealizat
viața
oamenilor
de
la
țară;
bucolică.
2.
dragoste
curată,
naivă,
tinerească.
onanism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. onanisme)
1.
ansamblu
de
practici,
în
special
autoerotice,
utilizate
pentru
a
atinge
orgasmul
în
afara
coitului
normal.
2.
masturbație,
onanie.