fisc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fisc, it. fisco)

1. organ de stat care stabilește și încasează dările și contribuțiile către stat; serviciu de percepere a impozitelor.

fiscal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fiscal)

1. referitor la fisc sau fiscalitate; referitor la impozite și taxe.
2. paradis ~ = teritoriu cu impozitare foarte scăzută.
3. timbru ~ = marcă oficială destinată să dovedească că s-au plătit anumite categorii de taxe sau impozite.

fiscalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fiscal + -ism)

1. politică fiscală care se manifestă prin creșterea excesivă a încasărilor de impozite și taxe de la populație.

fiscalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fiscalité)

1. sistem de legi, dispoziții, măsuri etc. referitoare la fisc.

fiscaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fiscaliser)

1. a supune impozitului.
2. a finanța prin impozit.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

comis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commis)

1. confiscare de bunuri.

degrevant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dégrevant)

1. care degrevează, elimină o parte din impozite, reduce povara fiscală.

evazionist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (evaziune + -ist)

1. adj. care evadează.
2. adj., s. m. f. (cel) care se sustrage de la obligațiile fiscale.

evaziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. évasion, lat. evasio)

1. evadare.
2. sustragere de la anumite obligații.
3. ~ fiscală = sustragere de la obligațiile fiscale.

exacțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exaction, lat. exactio)

1. acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere.