Dictionar

 
 
 
 

afuire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affouillement)

1. dislocare și spălare de către curentul apei a aluviunilor din jurul unei nave sau al fundației unei construcții de pe fundul apelor curgătoare.
 
 

anrocament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. enrochement)

1. aglomerare de materiale (piatră, beton) care formează fundații, diguri, baraje.
 

arminianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. arminisme)

1. doctrină protestantă fundată de episcopul olandez Arminius, care combătea rigorismul calvinist.