Dictionar

ateism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. athéisme)

1. concepție materialistă care respinge orice religie, orice credință în supranatural.
 

atomism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atomisme)

1. concepție materialistă, fundată încă din antichitate, potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi.
2. teorie științifică modernă a structurii și a proprietăților atomilor; atomistică.
3. părere care reduce un ansamblu la cele mai elementare diviziuni.
 

autoconsistență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + consistenţă)

1. principiu în filozofia materialistă potrivit căruia materia nu are nevoie de nimic din afara ei pentru a se desfășura până la formele cele mai înalte de conștiință; proprietate fundamentală a materiei de a se susține prin ea însăși.
 

carvaka

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (sanscr. carvaka)

1. școală materialistă și ateistă indiană care afirmă că la temelia lumii se află patru principii: aerul, focul, apa și pământul și respinge temeiurile religiei vedice și brahmanice, propovăduind idealul etic al desfătării raționale.
 

logos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr., fr. logos)

1. (în fil. materialistă antică) ordinea, rațiunea cosmică, ipostază a divinității; formă superioară a gândirii umane.
2. (fam.) cuvântare, discurs moralizator.
 

lokayata

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sanscr. lokayata, învăţătură populară)

1. școală filozofică materialistă indiană care nega ideile despre existența divinității sufletului, metempsihozei etc.