Dictionar

 
 

cogitabund, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cogitabondo, lat. cogitabundus)

1. care este gânditor, cufundat în reflecțiile sale; visător, meditabund.
 

filozof, -oafă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. philosophe, lat. philosophus, gr. philosophos)

1. specialist în filozofie; gânditor.
2. (fig.) înțelept; om echilibrat.
 
 

judicios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. judicieux)

1. care judecă cu discernământ, bine gândit.
 

liber-cugetător

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. libre penseur)

1. gânditor care adoptă o atitudine critică față de religie și de biserică.