OK
X
afidavit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. affidavit)
1.
(în
unele
state)
declarație
scrisă
sub
jurământ
în
fața
instanței
judecătorești
(autentificată).
colegiu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. collegium, fr. collège)
1.
(în
Roma
antică)grup
(de
cel
puțin
trei
persoane)
însărcinat
cu
o
anumită
funcție
publică.
2.
organ
de
conducere
colectivă
și
de
îndrumare
a
unui
periodic,
a
unei
lucrări,
cărți
etc.,
a
unei
întreprinderi
sau
instituții.
3.
corp
sau
asociație
a
unor
persoane
care
au
aceeași
profesie
sau
aceeași
demnitate.
4.
(jur.;
în
unele
țări)
colectiv
de
judecători
în
cadrul
organizării
interne
a
instanței
supreme
sau
cu
atribuții
speciale
pe
lângă
unele
organe
de
jurisdicție.
5.
~
de
avocați
=
colectiv
al
avocaților
dintr-o
unitate
administrativ-teritorială.
6.
~
de
partid
=
organ
care
controlează
modul
în
care
se
respectă
prevederile
statutului
cu
privire
la
disciplina
și
morala
de
partid
etc.
7.
(în
trecut)
categorie
electorală
care
îngloba
cetățenii
cu
aceeași
avere
sau
cu
același
rang
social.
8.
instituție
de
învățământ
public
asemănător
liceului,
cu
o
organizare
specială.
9.
~
de
redacție
=
organ
consultativ
pe
lângă
redactorul-șef
al
unei
publicații;
comitet
de
redacție.
nejudecat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ne- + judecat)
1.
care
nu
a
fost
adus
în
fața
instanței
judecătorești.
2.
(rar)
nechibzuit.
3.
(antonim)
judecat.