logic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. logique)
Etimologie: (fr. logique)
1. adj. conform regulilor logicii; rațional; just, întemeiat.
2. circuit ~ = circuit în calculatoarele electronice pentru operații logice elementare.
3. (inform.) schemă ~ă = reprezentare grafică a unui algoritm în vederea programării; logigramă.
4. s. f. știință a demonstrației care studiază formele și legile gândirii, ale raționării corecte.
5. ~ simbolică (sau matematică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logico-matematic; logistică; ~a științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc.
6. gândire justă, raționament corect, temeinic.
7. cerință firească, temei, rațiune.