OK
X
de conservat; de menținut
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
conservandus
2.
FR
conservé
3.
EN
conserved;
preserved
4.
DE
geschützt;
bewahrt
5.
RU
подлежaщий
сохрaнению
6.
HU
megőrzendő,
megtartandó
condiționat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. conditionné)
1.
care
îndeplinește
anumite
condiții;
care
este
supus
unor
condiții;
făcut
în
anumite
condiții
(date).
2.
(sintagmă)
aer
~
=
aer
din
interiorul
unei
încăperi
menținut
în
anumite
condiții
de
puritate,
temperatură
etc.
3.
(sintagmă)
reflex
~
=
răspuns
bazat
pe
legătura
nervoasă
temporară
formată
în
scoarța
creierului
între
două
focare
de
excitație
care
coincid
în
timp.
decompensație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. décompensation)
1.
acțiunea
de
a
(se)
decompensa
și
rezultatul
ei;
modificare
a
stării
de
echilibru
funcțional;
decompensare.
2.
(med.)
degradarea
unui
organ
sau
organism
care
a
fost
menținut
în
echilibru
prin
mecanisme
de
compensație.
3.
(med.)
fenomen
în
care
o
stare
patogenă
nu
poate
fi
compensată
printr-o
reechilibrare
a
celorlalte
funcții
ale
organismului.
echilibrist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. équilibriste)
1.
specialist
în
echilibristică.
2.
persoană
care
face
exerciții
în
poziții
în
care
echilibrul
este
greu
de
menținut;
acrobat.
3.
(fig.)
persoană
abilă,
care
știe
să
iasă
dintr-o
încurcătură
cu
ajutorul
unor
expediente,
al
șireteniei,
minciunii
etc.
4.
(var.)
(înv.)
ecvilibrist.
fronseu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. froncis)
1.
cută
(a
unei
rochii,
cămăși
etc.)
menținută
printr-un
fir.
întreținut, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (întreţine)
1.
adj.
(despre
oscilații
mecanice,
electromagnetice
etc.)
cu
amplitudine
menținută
constantă
printr-un
aport
de
energie
din
exterior.
2.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
este
în
întreținerea
altei
persoane
de
sex
opus
(cu
care
trăiește
în
concubinaj).
postefect
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (post1- + efect)
1.
efect
de
variație
în
timp
a
deformației
unui
corp,
când
starea
lui
de
tensiune
este
menținută
constantă.