Dictionar

arhetip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archétype, lat. archetypum)

1. (fil.; la Platon) modelul prim, inițial, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte și copii ale sale.
2. fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiției și intelectului care apar, potrivit psihologiei abisale, în vis și în mituri.
3. tip originar, prim.
4. original (manuscris, operă) după care se fac reproduceri.
 

colorist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. coloriste)

1. pictor care excelează în armonizarea culorilor.
2. cel care colorează stampe, hărți etc.
3. (cinem.) specialist care realizează culoarea personajelor, după modelul conceput de regizor, pentru fiecare cadru în parte.
 

corporatist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. corporatiste)

1. I. privitor la corporatism și la ideologia lui.
2. care se conformează modelului propus de corporatism.
3. care aderă la corporatism.
4. care se referă la corporații sau aparține unei corporații; corporativ.
5. care apără interesele unice ale unei categorii profesionale date.
6. II. adept al corporatismului.
7. persoană care apără interesele unice ale profesiei sale.
 

europocentrism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (Europa + centrism)

1. teorie care susține că studiul civilizațiilor și culturilor tradiționale ale popoarelor din alte continente trebuie să pornească de la modelul european.
 

glagolitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. glagolitique)

1. alfabet ~ (sau scriere ~ă) = alfabet după modelul literelor mici grecești, folosit în scrieri slave bisericești.
 

haiku

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. haïku - cuv. jap.)

1. poezie japoneză alcătuită din trei versuri compuse din 17 unități fonetice (similare cu silabele), grupate după modelul 5/7/5, și conținând, în general, un cuvânt de sezon.
2. (var.) hai-kai.