cubiculum
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (lat. cubiculum „cameră de dormit”)
Etimologie: (lat. cubiculum „cameră de dormit”)
1. cameră de culcare în casele romane; dormitor.
2. (prin ext.) camera mortuară în galeriile catacombelor.
3. (în Imperiul Bizantin) cancelaria personală a împăratului; camera imperială în care accesul era rezervat eunucilor.