OK
X
alveolopalatal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alvéolopalatal)
1.
(despre
consoane)
articulat
la
limita
alveolelor
și
a
palatului
dur.
apical, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. apical)
1.
(anat.)
situat
în
vârful
unui
organ.
2.
(despre
consoane)
care
se
articulează
cu
vârful
limbii
apropiat
de
dinți,
de
alveole
sau
de
bolta
palatului.
3.
(bot.)
terminal,
la
vârf.
decurion
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. decurio)
1.
comandant
al
unei
decurii
(1).
2.
membru
al
senatului
într-un
municipiu
sau
o
colonie,
în
Imperiul
Roman.
3.
șef
de
serviciu
în
administrația
palatului
imperial,
la
sfârșitul
Imperiului
Roman.
labiopalatal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. labiopalatal)
1.
(consoană)
care
se
articulează
cu
ajutorul
buzelor
și
prin
atingerea
dosului
părții
anterioare
a
limbii
de
vălul
palatului.
labiovelar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. labiovélaire)
1.
(consoană)
care
se
articulează
prin
rotunjirea
buzelor
și
atingerea
limbii
de
vălul
palatului.
mareșal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. maréchal)
1.
cel
mai
înalt
grad
în
ierarhia
militară.
2.
~
al
palatului
=
șeful
administrației
unei
case
regale
sau
imperiale.