dur

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. dur, lat. durum)

1. (muz.) denumirea germană pentru major.
2. (antonim) moll.

dur 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dur, lat. durus)

1. (despre corpuri) tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat.
2. consoană ~ă = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei.
3. (despre ape) cu mare proporție de săruri de calciu și magneziu.
4. (fig.) aspru; crud, brutal.

dur; tare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT durus
2. FR dur
3. EN hard
4. DE hart; grob
5. RU твёрдый
6. HU kemény, nyers, durva

dura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. durer, lat. durare)

1. a ține, a se desfășura un anumit timp.
2. a dăinui, a persista, a fi rezistent, durabil.

dura mater

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. dura mater)

1. (anat.) meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent; pahimeninge.
2. (var.) duramater.

durabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. durable, lat. durabilis)

1. care ține mult timp; trainic, rezistent.

durabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. durabilité, lat. durabilitas)

1. calitatea a ceea ce este durabil; trăinicie.
2. perioadă de timp cât poate fi utilizat un sistem tehnic.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

abdominalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abdominalgie)

1. (med.) durere care apare între piept și regiunea pelviană; durere abdominală.

abraziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.

abreacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariție bruscă a unor tensiuni emoționale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.

absență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistență.
2. pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței.
3. (fig.) neatenție, distracție.

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.