Dictionar

ațipit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (ațipi)

1. faptul de a ațipi; ațipeală, ațipire.
2. (prin ext.) dormitare.
 

cockpit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cockpit)

1. (mar.) spațiu neacoperit pe punte, cu banchete pentru călători sau echipaj.
2. (pe vechile veliere) locuință pentru ofițerii inferiori.
3. loc rezervat pilotului unui avion.
 

flogopit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phlogopit)

1. varietate de mică asemănătoare cu biotitul, galben-brună, cu luciu sticlos, izolant termic și electric.
 

incipit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. /hic/ incipit, /aici/ începe)

1. notă la începutul manuscriselor antice și medievale, al incunabulelor și al unor cărți din sec. XVI, cuprinzând titlul scrierii și numele autorului.
 

pepit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Pepita)

1. inv., s. n. (țesătură) cu pătrățele sau romburi mărunte în două culori care alternează.
 

pita vacii

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Suillus bovinus
2. FR bolet des bouviers
3. EN shallowpored boletus
4. DE Kuhröhrling; Kuhschwappe; Grasepilz; Kuhpilz
5. RU решётник; козляк
6. HU tehéntinóru, húsos tinóru
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

abstinență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abținere de la anumite băuturi, alimente etc; abstențiune.
2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.
 

acantoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acantholyse)

1. (med.) slăbire a aderenței reciproce dintre celulele epiteliului malpighian al epidermei.
 

acantom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acanthome)

1. (med.) tumoare benignă a epiteliului malpighian; tumoră de piele.
 

acefal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acéphale, lat. acephalus)

1. care prezintă acefalie.
2. (bot.) fără capitul floral; fără organ capituliform.
 

acidimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidimétrie)

1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentrației soluțiilor acide.