anluminură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enluminure)

1. ilustrație în culori vii a manuscriselor medievale.

codicologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. codicologie)

1. disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele nu ca purtătoare ale unui text, ci ca obiecte de sine stătătoare (studierea materialelor folosite la realizarea manuscriselor și modul de punere în practică).
2. istorie a colecțiilor, a modului și a condițiilor de păstrare etc. a manuscriselor.

colofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. colophon, gr. kolophon)

1. însemnare la sfârșitul unei cărți în epoca manuscriselor și a incunabulelor, date privind tipograful, data și locul unde e lucrat, autorul și titlul lucrării.

custode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. custode, lat. custos, -odis)

1. cel care are în grijă paza unor bunuri.
2. lucrător într-o bibliotecă având misiunea de a supraveghea eliberarea și restituirea cărților în sala de lectură.
3. cuvânt, silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor.

incipit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. /hic/ incipit, /aici/ începe)

1. notă la începutul manuscriselor antice și medievale, al incunabulelor și al unor cărți din sec. XVI, cuprinzând titlul scrierii și numele autorului.

mozarab, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. mozarabe, sp. moz’ arabe)

1. adj., s. m. f. (creștin) care și-a păstrat religia în timpul ocupației arabe în Spania.
2. adj. arta ~ă = arta creștină dezvoltată în Spania în sec. X-XI sub influența artei islamice, caracterizată prin arcul în potcoavă, ornamentarea fațadei edificiilor cu plăci multicolore de ceramică, precum și prin grija pentru împodobirea manuscriselor cu miniaturi pline de vervă cromatică și preferința pentru prelucrarea metalelor prețioase și a fildeșului.