Dictionar

cristalofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cristal + -fon2)

1. instrument muzical de percuție, asemănător cu xilofonul, care în locul plăcilor de lemn are tuburi de cristal.
 

defibratorist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (defibrator + -ist)

1. muncitor specializat în defibrarea lemnului pentru confecționarea plăcilor fibrolemnoase.
 

densograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Densograph)

1. (fotografie) instrument pentru măsurarea densității plăcilor fotografice; densitometru înregistrator.
 

descuamație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. desquamation)

1. faptul de a se descuama; descuamare.
2. (dermatologie) pierderea straturilor superficiale ale epidermei, stratul cornos, sub formă de scuame; exfoliere.
3. (geologie) desprinderea plăcilor de grosime milimetrică sau centimetrică sub efectul termoclastiei sau hidroclastiei.
4. căderea scoarței în foi subțiri.
5. (var.) (înv.) descuamațiune.
 

fart

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. fart)

1. substanță ceroasă cu care sunt unse tălpile schiurilor, sau ale plăcilor de glisare (snow-boarduri), pentru a preveni aderarea acestora la zăpadă și pentru a facilita alunecarea; unsoare pentru schiuri.
 

fațetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. facette)

1. fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru; fiecare dintre fețele unei pietre prețioase.
2. ~ de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere.
3. ochi de ~e = ochi compus al insectelor.
4. (poligr.) placă de fontă pentru fixarea plăcilor de stereotipie.