Dictionar

descuamație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. desquamation)

1. faptul de a se descuama; descuamare.
2. (dermatologie) pierderea straturilor superficiale ale epidermei, stratul cornos, sub formă de scuame; exfoliere.
3. (geologie) desprinderea plăcilor de grosime milimetrică sau centimetrică sub efectul termoclastiei sau hidroclastiei.
4. căderea scoarței în foi subțiri.
5. (var.) (înv.) descuamațiune.
 

furfuraceu, -ee

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. furfuracé)

1. care are aparența tărâței; care arată ca tărâțele de cereale.
2. (med.) referitor la mici ulcerații care arată ca tărâțele de cereale.
3. (med.) descuamare ~ee = leziune acoperită sau compusă din mici scuame.
 

ihtioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ichtyose)

1. dermatoză prin uscarea și întărirea tegumentelor și formarea de scuame, asemănătoare solzilor de pește.
 

MALO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. mallo-, cf. gr. mallos „păr, lână”)

1. „lână, păr, pene, scuame”.
 

peeling

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. peeling)

1. intervenție dermatologică prin care se descuamează pielea feței pentru a înlătura cicatricelor sau în scop estetic.
 

scuamos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. squameux)

1. caracterizat prin solzi; care este acoperit de solzi; care se aseamănă cu solzii unui pește; solzos, cu coji.
2. (med.) (despre boli de piele) care prezintă o cantitate mare de scuame.
3. (prin anal.) care este, care arată acoperit de scuame; protejat de scuame.
4. (var.) scvamos.