Dictionar

cornos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (corn + -os)

1. de natura cornului; dur, tare.
2. celulă ~oasă = celulă epitelială moartă; strat ~ = strat protector al pielii, din celule cornoase.
 

CERATO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. keras, atos „corn”)

1. „corn, protuberanță cornoasă, cornos, osos”.
 

cheratodermie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kératodermie)

1. hiperplazie a stratului cornos, în o anumită zonă.
 

cheratolitic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. kératolytique)

1. (substanță) care produce cheratoliza.
2. (agent terapeutic) care are proprietatea de a dizolva sau de a înmuia stratul cornos al epidermei.
 

cheratoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. kératolyse)

1. dizolvare a cheratinei de către substanțe chimice în scop terapeutic.
2. proces de separare și de dizolvare fiziologică sau patologică a stratului cornos al epidermei; dizolvarea sau înmuierea stratului cornos al epidermei.
 

cheratoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kératose)

1. produs al hidrolizei cheratinelor, folosit în tăbăcărie.
2. îngroșare a stratului cornos al epidermei.
 

cornifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (corn + -ifica)

1. tr. a transforma celulele moi din stratul de bază al epidermei în celule cornoase.
2. (fam.; despre femei căsătorite) a-și înșela soțul; a încornora.
3. refl. a se transforma în țesut cornos.