OK
X
-POD
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. pous, podos „picior”)
1.
„suport,
picior,
peduncul,
pedicul”.
antipod
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)
1.
s.
m.
loc
de
pe
Pământ
diametral
opus.
2.
(chim.)
~zi
optici
=
substanțe
cu
aceeași
formulă
și
aceleași
proprietăți
fizico-chimice,
dar
cu
activitate
optică
diferită.
3.
(fig.)
ființă,
lucru,
idee
etc.
în
totală
opoziție
cu
altele.
4.
s.
f.
pl.
celule
situate
la
baza
sacului
embrionar
la
angiosperme,
care
participă
la
fecundarea
și
dezvoltarea
embrionului.
autopod
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autopode)
1.
ax
vegetativ
de
creștere
prin
mugurul
terminal.
bipod
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. bipode)
1.
I.
(marină)
catarg
~
=
catarg
cu
două
picioare.
2.
II.
suport
în
formă
de
V
inversat
care
ajută
la
susținerea
și
stabilizarea
unui
dispozitiv,
de
obicei
o
armă;
bipied.
crapod
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. crapaud)
1.
boală
a
picioarelor
la
cai,
măgari,
catâri
etc.,
prin
inflamații
putride
ale
membranei
de
sub
unghii.
parapod
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. parapode)
1.
apendice
locomotor
lateral
al
polichetelor.
abdomen
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr., lat. abdomen)
1.
(anat.)
cavitatea
viscerală
care
formează
partea
inferioară
a
trunchiului
uman;
cavitate
a
corpului
vertebratelor,
între
torace
și
bazin.
2.
(zool.)
ultimul
segment
al
corpului
la
insecte;
partea
posterioară
a
corpului
unor
nevertebrate
(artropode).
acetabulifere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétabulifères)
1.
pl.
moluște
cefalopode
cu
cupule
sau
ventuze
prehensile.
acteonela
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. actaeonella)
1.
gasteropod
fosil
cu
cochilie
globulară,
fără
ornamentații.
administra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. administrer, lat. administrare)
1.
a
conduce,
a
gospodări
(o
întreprindere).
2.
a
da
un
medicament
unui
bolnav.
3.
(ir.)
a
trage
o
bătaie.
4.
(jur.)
a
~
o
probă
=
a
folosi
un
mijloc
de
probă
într-un
proces.
5.
a
supraveghea
încasările.
administrativ, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. administratif, lat. administrativus)
1.
I.
care
aparține
administrației,
privitor
la
administrație.
2.
care
face
parte
dintr-o
administrație
publică
sau
privată;
care
privește
personalul
administrației.
3.
care
emană
de
la
un
organ
de
administrație.
4.
pe
cale
~ă
=
prin
organele
de
administrație.
5.
aparat
~
=
totalitatea
serviciilor
și
a
personalului
dintr-o
instituție,
dintr-un
stat.
6.
drept
~
=
ansamblu
de
norme
care
reglementează
funcționarea
administrației
publice.
7.
II.
instituție
de
administrație;
serviciu
însărcinat
cu
administrarea
unei
companii
et
cetera;
gospodărie.
alios
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alios)
1.
strat
cimentat
de
culoare
ruginie
sau
negricioasă
în
solurile
podzolice;
gresie.