Dictionar

antipod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)

1. s. m. loc de pe Pământ diametral opus.
2. (chim.) ~zi optici = substanțe cu aceeași formulă și aceleași proprietăți fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită.
3. (fig.) ființă, lucru, idee etc. în totală opoziție cu altele.
4. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea și dezvoltarea embrionului.
 

autofertil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autofertile)

1. (despre unele specii vegetale) la care autofecundarea dă semințe apte să germineze.
 

autosterilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + sterilitate)

1. (bot.) incapacitate a unor specii de plante de a lega rod prin fecundarea florilor cu polen propriu; incapacitate a unui organism hermafrodit de a se autofertiliza.
 

embrion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. embryon)

1. primul stadiu de dezvoltare a unui organism, de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor.
2. germen al unei plante existente în sămânța din care aceasta va lua naștere prin germinație.
3. (fig.) început, germen de la care pornește un lucru, o acțiune.
 

gamet 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gamète)

1. celulă sexuală, la animale sau plante, care, prin fecundarea alteia, de sex opus, dă naștere unui zigot; zigosferă.
 

oospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oospore)

1. spor la alge, ciuperci și protozoare, format în oogon după fecundarea oosferei.