Dictionar

adventism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. adventism, germ. Adventismus)

1. doctrină a unei secte religioase care propagă credința în a doua venire a lui Cristos pe pământ.
 

anticanonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + canonic, cf. fr. anticanonique)

1. care nu este în conformitate cu canoanele religioase; împotriva canoanelor.
 

antropofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anthropophagie)

1. faptul, din necesitate sau depravare în societățile evoluate, sau obiceiul tradițional, din societățile primitive, de a mânca carne de om; canibalism.
2. (etnologie) ~ rituală = ~ practicată din motive religioase sau conexe, spre deosebire de canibalismul de subzistență.
 

antropopatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anthropopathie)

1. (med.) formă de delir caracterizată prin convingerea bolnavului că în propriu-i corp coexistă ființe umane, pe care le simte și cărora le percepe vocea.
2. atribuirea de însușiri și stări afective specific umane unor obiecte, mediului înconjurător, naturii.
3. reprezentare a divinității, în sistemele religioase primitive, ca o ființă cu sentimente și pasiuni omenești; antropopatism.
 

apostazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apostasie, lat., gr. apostasia)

1. renegare publică a unei credințe religioase, a unor convingeri.
2. răzvrătire împotriva stăpânirii.
 

autosacramental

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. autosacramental)

1. reprezentație dramatică în Spania, care avea loc de ziua Domnului, după ceremoniile religioase, pe scene improvizate pe străzi.