satelitism

Parte de vorbire:  s.n. sg.  
Etimologie: (satelit + -ism)

1. sistem universal de dependență între diferitele corpuri cerești.

aerofotografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophotographie)

1. tehnica fotografierii unei zone, obiecte din avion, sateliți sau nave cosmice.

asteroid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astéroïde)

1. nume dat unor planete mici, sateliți ai Soarelui, care se rotesc în apropierea planului elipticii, între orbitele lui Marte și Jupiter; planetoid.

astrodrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. astrodrome)

1. teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; cosmodrom.

comensurabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. commensurabilité)

1. calitatea a ceea ce este comensurabil.
2. faptul că orice mărime poate fi comparată cu alta folosind o unitate de măsură comună.
3. (filosofia științei) vorbim de ~ între două științe atunci când ele împărtășesc un limbaj comun.
4. (etică) posibilitatea de a plasa două principii la același nivel moral și de a le compara.
5. (astronomie) două obiecte care orbitează, cum ar fi planetele, sateliții sau asteroizii prezintă ~ dacă coeficientul perioadelor lor orbitale poate fi scris ca un număr rațional.
6. (antonim) incomensurabilitate.

cosmodrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmodrome, rus. kosmodrom)

1. bază tehnică special amenajată pentru lansarea și aterizarea navelor cosmice și a sateliților artificiali; astrodrom.

cosmofotogrammetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmophotogrammétrie)

1. metodă fotogrammetrică de măsurare și de reprezentare grafică a unor mari porțiuni din suprafața terestră sau din suprafața celorlalte planete, întocmind hărți pe baza fotografiilor luate din sateliți artificiali.