Dictionar

senzitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. sensitif, lat. sensivitus)

1. adj. senzorial.
2. care are facultatea de a simți.
3. adj., s. m. f. (pesoană) de o sensibilitate excesivă.
4. s. f. plantă erbacee din familia leguminoaselor ale cărei frunze se strâng la cea mai mică atingere.
 

senzitivism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sensitiv + -ism)

1. sensibilitate emoțională excesivă.
 

senzitivomotor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sensitivo-moteur)

1. nerv ~ = nerv constituit din fire sensitive și motoare.
 

aferență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Afferenz)

1. (med.) transmitere a impulsurilor senzitivo-senzoriale la diverse niveluri ale sistemului nervos central.
 

depresor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dépresseur)

1. adj. care inhibă o anumită funcție, un anumit proces fiziologic.
2. nerv ~ = nerv senzitiv cu terminații sensibile la variațiile presiunii sangvine.
3. s. n. (genet.) substanță (sau genă) capabilă să deblocheze.
4. genă sau un grup de gene inactive dintr-un genom.
 

eferență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Efferenz)

1. transmitere centrifugală, spre periferie, a impulsurilor senzitivo-senzoriale.
 

eretism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éréthisme, gr. erethismos)

1. excitație a sistemului nervos senzitiv.
2. ~ cardiac = stare de hiperexcitabilitate cardiacă, la tineri, care se manifestă prin puls rapid și neregulat.
3. (fig.) exaltare violentă a unei pasiuni.
 

nerv

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. nervus, it. nervo, fr. nerf)

1. formație anatomică din fascicule de fibre, care conduc excitațiile senzitive de la organele periferice ale corpului către centrul celular și excitațiile motorii de la centrul celular către periferie.
2. (pl.) stare de încordare, de surescitare.
3. (fig.) putere, forță, vigoare.
 

neurodinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. neurodynie)

1. durere pe traiectul unui nerv senzitiv sau al ramificațiilor sale; nevralgie.