OK
X
stocastic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. stochastique)
1.
adj.
întâmplător,
aleatoriu.
2.
s.
f.
(mat.)
folosirea
calculului
probabilităților
pentru
punerea
în
valoare
a
statisticilor.
aleatoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)
1.
care
depinde
de
un
eveniment
incert;
supus
hazardului;
întâmplător;
stocastic.
2.
variabilă
~ie
(sau
stocastică)
=
mărime
care
poate
avea
diferite
valori,
fiecare
dintre
ele
fiind
luată
ca
o
anume
probabilitate;
muzică
~ie
=
muzică
în
care
autorul
introduce
elemente
de
hazard,
de
improvizație.