OK
X
străinare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. străina)
1.
înstrăinare
față
de
cineva
sau
ceva.
2.
petrecere
a
unui
interval
de
timp
într-un
loc
străin.
3.
înstrăinare
a
ceea
ce
aparține
cuiva.
străinătate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (străin + -ătate)
1.
orice
țară
situată
dincolo
de
granițele
patriei.
2.
mediu
străin
în
care
se
află
cineva,
departe
de
familie
și
de
cunoscuți.
3.
(var.)
(înv.,
pop.)
streinătate,
(înv.,
pop.)
strinitate.
adstrat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adstrat)
1.
totalitatea
elementelor
dintr-o
limbă
străină
care
se
adaugă
unui
idiom
după
constituirea
lui,
ca
rezultat
al
interferenței
lingvistice.
aliena
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. aliéner, lat. alienare)
1.
tr.
(jur.)
a
înstrăina
un
bun
(prin
vânzare,
cesiune).
2.
refl.
(fig.)
a
deveni
ostil
societății,
a
se
simți
izolat.
3.
a
înnebuni.
alienabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aliénable)
1.
(despre
bunuri,
drepturi)
care
poate
fi
înstrăinat.
alienare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (aliena)
1.
acțiunea
de
a
(se)
aliena;
înstrăinare.
2.
(fil.)
depersonalizarea
oamenilor,
denaturarea
relațiilor
personale
prin
puterea
banilor,
a
rangurilor
sociale,
reprezentarea
deformată
a
realității;
alienație.
anglofilie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anglophilie)
1.
termen
care
desemnează,
la
o
persoană
străină
națiunii
engleze,
gustul
său
pronunțat
pentru
aspectele
culturale
și
civilizaționale
dezvoltate
de
această
țară,
precum
și
influența
acestora;
anglomanie.
2.
(antonim)
anglofobie.
angoasă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. angoisse)
1.
neliniște,
tulburare
cauzată
de
o
teamă
puternică
fără
obiect
real,
concret,
adesea
patologică.
2.
(fil.)
sentimentul
înstrăinării
omului;
conștiința
condiției
umane
de
ființă
muritoare.
3.
(med.)
stare
provocată
de
contracția
regiunii
epigastrice,
însoțită
de
mari
dificultăți
respiratorii
și
de
tristețe
excesivă.