Dictionar

vizibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. visible, lat. visibilis)

1. care se vede, care poate fi văzut.
2. (fiz.) spectru ~ = domeniu de radiații electromagnetice vizibile cu ochiul omenesc.
3. (fig.) vădit, clar, evident; incontestabil.
 

vizibilimetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vizibilimètre)

1. instrument pentru măsurarea vizibilității pe orizontală.
 

vizibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. visibilité, lat. visibilitas)

1. însușirea de a fi vizibil.
2. (fiz.) distanța maximă până la care poate fi văzut cu ochiul liber un obiect în condiții atmosferice date; starea de claritate a atmosferei.
 

actinomorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actinomorphe)

1. (despre flori) cu simetrie radială; radial simetric.
2. în formă de raze.
3. polisimetric; cu simetrie multilaterală; divizibil în două sau mai multe planuri de simetrie.
 

aparent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apparent, lat. apparens)

1. adj. nereal, imaginar; fals.
2. evident, vizibil.
3. adv. în aparență.
 

aperceptibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aperceptible)

1. care poate fi perceput, perceptibil la vedere.
2. (filozofie) de care suntem pe deplin conștienți.
3. (antonime) imperceptibil, indiscernabil, invizibil.
 

astronavigație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. astronavigation)

1. tehnică de navigație care îi permite unui navigator să-și determine cu precizie poziția fizică actuală în spațiu sau pe suprafața pământului cu ajutorul corpurilor cerești vizibile (stele, planete, soare și lună); navigație spațială.
 

atonism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (Aton + -ism)

1. cultul lui Aton (zeul soarelui), religie monoteistă a Egiptului antic.
2. cult monoteist cu adorarea discului solar, ca aspect vizibil al divinității.
 

auriculă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auricule, lat. auricula)

1. (anat.) pavilionul urechii; partea vizibilă a urechii umane, în afara capului.