Dictionar

antichitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antiquité, lat. antiquitas)

1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizații.
2. perioadă istorică mergând de la începuturile istoriei scrise până la căderea romei.
3. vechime foarte îndepărtată.
4. obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică.
5. (fam.) obiect de modă veche.
6. (var.) (înv.) anticitate, (înv.) anticvitate.
 

arhaic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. archaïque, gr. arkhaikos)

1. I. străvechi, dintr-o epocă îndepărtată.
2. (despre cuvinte, expresii) învechit; ieșit din uz.
3. din prima perioadă a precambrianului; arheian, azoic.
4. II. cea mai veche eră geologică.
 

deporta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déporter, lat. deportare)

1. a trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă; a exila.
 

deportat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (după déporté)

1. (cel) care este trimis forțat într-o regiune îndepărtată, care se află în deportare; exilat, surghiunit.
 

imemorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. immémorial)

1. care datează dintr-o epocă îndepărtată; străvechi.
 

radiogalaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiogalaxie, engl. radiogalaxy)

1. galaxie foarte îndepărtată, caracterizată printr-o puternică emisie de radiounde.