denegație
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Etimologie: (fr. dénégation)
Etimologie: (fr. dénégation)
1. acțiunea de a denega și rezultatul ei; denegare.
2. refuzul de a recunoaște drept adevărată o afirmație făcută de oponent în timpul unei proceduri; negare în justiție.
3. (var.) denegațiune.