OK
X
denega
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat., it. denegare)
1.
a
nega,
a
tăgădui;
a
refuza.
denegare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (denega)
1.
acțiunea
de
a
denega.
2.
(jur.)
~
de
dreptate
=
refuzul
nejustificat
al
unei
instanțe
judecătorești
de
a
soluționa
o
pricină
cu
care
a
fost
sesizată.
denegație
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (fr. dénégation)
1.
acțiunea
de
a
denega
și
rezultatul
ei;
denegare.
2.
refuzul
de
a
recunoaște
drept
adevărată
o
afirmație
făcută
de
oponent
în
timpul
unei
proceduri;
negare
în
justiție.
3.
(var.)
denegațiune.
denegatoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dénégatoire)
1.
cu
caracter
de
denegație.
denegare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (denega)
1.
acțiunea
de
a
denega.
2.
(jur.)
~
de
dreptate
=
refuzul
nejustificat
al
unei
instanțe
judecătorești
de
a
soluționa
o
pricină
cu
care
a
fost
sesizată.
denegatoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dénégatoire)
1.
cu
caracter
de
denegație.
denegație
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (fr. dénégation)
1.
acțiunea
de
a
denega
și
rezultatul
ei;
denegare.
2.
refuzul
de
a
recunoaște
drept
adevărată
o
afirmație
făcută
de
oponent
în
timpul
unei
proceduri;
negare
în
justiție.
3.
(var.)
denegațiune.
indeniabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. indéniable)
1.
care
nu
poate
fi
negat;
incontestabil,
de
netăgăduit;
indenegabil.