Dictionar

eben

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ébène, lat. ebenus)

1. lemn furnizat în special de abanos, cunoscut pentru duritatea, luciul și culoarea sa neagră și folosit în principal la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative; abanos.
2. (bot.) ~ verde = lemn de culoare neagră omogenă sau cu nervuri gri, ce se obține din specia Diospyros crassifolia; abanos din Africa.
 

ebenacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ébénacées)

1. familie de plante dicotiledonate gamopetale exotice, cu arbori și arbuști, ca ebenul.
 

ebenin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ébénin)

1. care este de culoarea ebenului; negru ca abanosul; asemănător abanosului.
 

ebenist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. ébéniste)

1. tâmplar specializat în placarea mobilei.
2. persoană care face mobilier din abanos sau lemn prețios; (prin ext.) tâmplar de mobilă fină.
3. persoană care confecționează sau vinde obiecte din lemn de abanos.
 

ebenisterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ébénisterie)

1. arta ebenistului; ebenistică.
 

ebenistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (eben + -istică)

1. arta de a transforma lemnul, mai mult sau mai puțin prețios, în mobilier funcțional sau decorativ; tâmplărie de mare finețe; ebenisterie.
 

ebenit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (n. com.)

1. material plastic obținut din leșiile care rămân de la prepararea celulozei.
 

abietin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abiétine)

1. substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.
 

canonicat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. canonicat, germ. Kanonikat)

1. demnitatea (și beneficiile sau prebendele) de canonic.
 

colofoniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kolophonium, ngr. kolofonion)

1. substanță rășinoasă prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz.
 

copai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. copahu)

1. substanță extrasă din capaier, conținând terebentină, folosit în medicină.
 

ebenacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ébénacées)

1. familie de plante dicotiledonate gamopetale exotice, cu arbori și arbuști, ca ebenul.
 

ebenin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ébénin)

1. care este de culoarea ebenului; negru ca abanosul; asemănător abanosului.