OK
X
fileta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. filéter)
1.
a
executa
un
filet.
2.
a
tăia
carnea
de
vită
sau
de
pește
în
fileuri.
filetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. filet)
1.
unealtă
în
lucrările
de
legătorie
pentru
aplicarea
de
ornamente
aurite
pe
cotorul
și
pe
coperta
cărților.
filetare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fileta)
1.
acțiunea
de
a
fileta
și
rezultatul
ei.
2.
executare
a
unui
filet;
filetat,
ghiventare.
3.
tăiere
în
fileuri
a
cărnii
(de
vită,
de
porc
et
cetera).
filetat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fileta)
1.
acțiunea
de
a
fileta;
executare
a
unui
filet;
filetare.
filetat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fileta)
1.
(despre
piese,
șuruburi
etc.)
care
are
filet,
prevăzut
cu
filet.
bulon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. boulon)
1.
tijă
cilindrică
de
metal,
filetată
la
un
capăt,
la
îmbinarea
a
două
piese.
filetat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fileta)
1.
acțiunea
de
a
fileta;
executare
a
unui
filet;
filetare.
fiting
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. fitting, germ. Fitting)
1.
piesă
tubulară
filetată
la
capete,
folosită
pentru
asamblarea
demontabilă
a
țevilor.
ghivent
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Gewinde)
1.
șanț
elicoidal
pentru
înfiletare;
filet.
gujon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. goujon)
1.
tijă
filetată
în
același
sens
pe
toată
lungimea
sa
sau
numai
la
cele
două
capete,
la
îmbinarea
demontabilă
a
două
piese.
2.
bară
de
oțel
îngropată
în
stratul
de
rezistență
al
unei
îmbrăcăminți
rutiere
din
beton,
paralelă
cu
axa
drumului
la
rosturile
transversale
de
dilatație
ale
planșelor.
3.
piesă
îngropată
în
zidărie
pentru
a
permite
fixarea
prin
cuie
sau
șuruburi
a
tocului
unei
uși
ori
ferestre;
diblu,
ghermea.
prizon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prison)
1.
tijă
metalică
filetată
la
capete,
folosită
la
îmbinarea
demontabilă
a
două
piese.