Dictionar

apologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apologie, lat., gr. apologia)

1. laudă exagerată, apărare servilă și interesată; apologetism.
2. scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva.
 

apologetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apologétique)

1. adj. care conține o apologie.
2. s. f. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creștinismului.
3. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc.
 

apologetism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (apologet + -ism)

1. laudă exagerată, apărare servilă și interesată; apologie.
 

difamație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diffamation)

1. acțiunea de a difama și rezultatul ei; defăimare.
2. afirmarea unui fapt care ar putea afecta onoarea sau reputația cuiva.
3. (var.) (înv.) difamațiune.
4. (antonime) apologie, lăudare.
 

apologizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (apologiza)

1. acțiunea de a face o apologie.
2. acțiunea de a milita pentru apărarea cuiva sau a ceva.