predicație
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. prédication, lat. praedicatio)
Etimologie: (fr. prédication, lat. praedicatio)
1. faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa.
2. facultatea de a comunica prin raportarea la realitate, cu mijloace lingvistice, a unor reprezentări din conștiința vorbitorului.