Dictionar

reîntremare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (reîntrema)

1. faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire.
 

reconfortare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. reconforta)

1. acțiunea de a reconforta și rezultatul ei; întremare, întărire; (prin ext.) odihnă, recreație.